Nuvela ”Moara cu noroc” de Ioan Slavici este o nuvelă psihologică prin tematică, prin conflict interior, prin modalităţile de caracterizare a personajului şi de investigare psihologică. În nuvela psihologică, accentul cade asupra complexităţii personajului, asupra transformărilor interioare ale conştiinţei şi asupra tensiunilor sufleteşti trăite de acesta. Lumea exterioară este generatoarea mişcărilor de conştiinţă.Nuvela abordează tema familiei tradiţionale pe care o subordonează temei destinului şi o pune sub drama comunicării. Ca nuvelă psihologică, aceasta urmăreşte manifestările unor conflicte exterioare în planul conştiinţei personajelor.Ghiţă este căsătorit cu Ana şi are doi copii. Relaţia celor doi este pusă la început sub semnul iubirii sincere, dar şi al autorităţii masculine, într-o familie patriarhală. În discuţia iniţială dintre Ghiţă şi soacra sa, Ana nu intervine, părând să accepte fără rezerve deciziile soţului ei. Astfel, Ana se lasă în grija soţului, care afişează mereu un spirit protector. Ghiţă apreciază calităţile soţiei sale şi se bucură de atenţia ei: ”inima îi râde când Ana cea înţeleaptă şi aşezată, deodată îşi pierde cumpătul şi se aruncă răsfăţată asupra lui, căci Ana era tânără şi frumoasă. Ana era fragedă şi subţirică, Ana era sprintenă şi mlădioasă.”Relevantă pentru evoluţia raporturilor familiale este perspectiva Anei care observă în timp modificările comportamentale şi afective ale soţului ei: ”sâmţea că de ceva vreme, bărbatul ei s-a schimbat.”Ana observă transformările soţului ei, dar nu doreşte să renunţe uşor la dragostea ei. La început, încearcă să-i caute scuze lui Ghiţă. Uneori, observă îngândurarea soţului ei, dar nu îndrăzneşte să-l tulbure: ”ea nu îndrăznea să-l supere, ci se întreba mereu ce o fi având soţului ei.”Ana nu este doar diplomată, încercând să nu rănească orgoliul unui bărbat, ci şi extrem de lucidă.Frământările sunt urmărite şi din perspectiva lui Ghiţă: ”ar fi voit să meargă la ea, să îi ceară iertare şi să o împace, dar nu putea; era în el ceva ce nu-l lăsa.”Ghiţă care vedea înainte în Ana ”femeia cea înţeleaptă şi aşezată”, dă dovadă de opacitate şi nu realizează că lângă el se află o femeie care l-ar putea ajuta: ”iară tu eşti bună, Ano, şi blândă, dar eşti uşoară la minte şi nu înţelegi nimic; sunt cu tine ca fără tine…” Refuzând comunicarea, Ghiţă îşi plânge de milă că Ana se depărtează de el: ”el era singur şi părăsit. Ana pe care o privea cu atâta drag mai înainte, încetul cu încetul se înstrăinase şi nu mai era veselă ca mai înainte.”Conflictul din interiorul cuplului se acutizează şi sub presiunea codului moral al societăţii. Ana trăieşte ea însăşi un conflict interior: dragostea ei pusă la încercare pe măsură ce Ghiţă se închide în sine, dorinţa de a-şi salva căsnicia, dar şi ruşinea de a avea un soţ tâlhar. Comportamentul ei faţă de Lică se schimbă după ce Ghiţă a fost judecat. Ana crede că Lică i-a salvat bărbat şi de aceea îşi schimbă atitudinea faţă de el. Când vede că Ghiţă continuă să aibă un comportament ciudat, fără să-i explice cauza, Ana îşi pierde de tot încrederea în el. Comparându-i pe cei doi, Ghiţă i se pare un fricos şi ajunge să-i cedeze lui Lică.Eşecul familiei cârciumarului este, în bună măsură, un eşec al comunicării cauzat de vanitatea masculină.Uciderea Anei este gestul disperat al unui om care nu mai are nimic de pierdut. Pentru a nu lăsa nimic în urmă, cu sentimente amestecate, Ghiţă o ucide din dragoste, crezând că o eliberează astfel de chinul păcatului, dar şi din orgoliu, neputând suporta gândul că a fost înşelat. La rândul său, el este omorât din ordinul lui Lică, ispăşindu-şi astfel păcatele şi slăbiciunile.Consider că drama familiei cârciumarului este generată, în bună măsură, de eşecul comunicării. Frământat interior, Ghiţă ajunge să piardă nu numai încrederea în sine, ci şi încrederea soţiei sale, Ana. Neîncrederea generează izolare, izolarea duce la ruptură. Fericirea dată de liniştea colibei în care domneşte armonia este înlocuită de nefericirea dată de goana după bogăţie.