Pe marginea Dunării, Merg feciorii cu boii, Iar în fruntea boilor, Merge floarea florilor, Dragostea feciorilor. Zice Floare, către soare: Mână, bade, boii tare Că vine Dunărea mare! Las’ să vie să mă-nece, Că n-are cin’ mă petrece. N-am nici fraţi, n-am nici surori, Parc-aş fi făcut din flori. (variantă: Las’ să vie să mă mâie, că n-am fraţi ca să mă ţâie şi surori să mă mângâie) Numai mândra să mă plângă, Că ne-a fost dragostea lungă, Ne-am iubit ca să ne-ajungă. Alte variante pe care le-am întâlnit: „la podeţul cel de piatră, n-am nici mamă, n-am nici tată, la podeţul cel de flori, n-am nici fraţi, n-am nici surori (…) Es afară, cat la munţi, Intru-n casă, n-am părinţi. Es afară, cat la flori, Intru-n casă, n-am surori”

Sunt o fata frumusica , e de populara , dar e .. usoara , cred . Poate .... un imn sau ceva .. gen , Oda Bucuriei .. sau ceva , nu e greu de cantat ;)