Indiferent de cum murim, fizic, psihic, sau suntem in coma, nu suntem morti. Ceva din noi inca traieste. Ceva din noi inca are viata. Fie ca e inima, care bate greoi. Fie ca e mintea care se ingrijoreaza de ce va face in secunda urmatoare.             Chiar si dupa moarte, tot traim. Poate este putin paradoxal, dar e adevarat. Oamenii cred in multe lucruri. In rai, in iad, in locuinta mortilor, sau ca ne nastem din nou si incepem o noua viata. Dar viata nu se termina. Chiar daca noi asa credem.            Ne temem de moarte. Cu toti. De ideea ca nu vom mai fi. Ca nu vom mai exista. Dar cum e posibil? Adica, pana la urma, sunt fiinte care gandesc chiar si in somn. Care viseaza chiar si cu ochii deschisi. Asa ca, fie ca e vorba de viata vesnica, chin vesnic, loc de odihna sau pur si simplu reincarnare, noi tot traim. Niciodata...nu vom murii...cu adevarat.