PURTAREA DE GRIJA A LUI DUMNEZEU FATA DE LUME „Asadar, sa nu va îngrijorati spunând: Ce vom mânca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom îmbraca? deoarece pe toate acestea pagânii le cauta -; ca stie Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de toate acestea” (MATEI 6, 31-32). Daca Dumnezeu a creat lumea si omul din iubire spre a împartasi creaturii bunatatea Sa, cugetarea sanatoasa ne spune ca Acela Care din iubire a adus lumea si omul de la neexistenta la existenta nu-si poate întoarce fata Sa de la creatura, ci trebuie sa-i poarte de grija, si aceasta cu atât mai mult, cu cât creatura singura, fara ajutorul Sau, nu-si poate împlini scopul pentru care a fost creata. Astfel, fara nici un efort, ajungem la notiunea de PROVIDENTA DIVINA sau PRONIE DUMNEZEIASCA. PROVIDENTA DIVINA sau PRONIA DUMNEZEIASCA este purtarea de grija pe care Dumnezeu o manifesta în mod permanent fata de întreaga creatura si în mod special fata de om. În Providenta deosebim trei actiuni sau momente si anume: -1. conservarea lumii; -2. cooperarea, conlucrarea sau asistenta; -3. guvernarea, conducerea sau cârmuirea lumii. CONSERVAREA lumii este lucrarea dumnezeiasca prin care lucrurile si fiintele sunt pastrate în forma lor originala. Aceasta nu înseamna însa numai ferirea creaturii de distrugere, ci trebuie înteleasa ca o influenta neîntrerupta al lui Dumnezeu asupra lumii, pentru ca ea, în continua miscare si schimbare, sa ajunga la tinta finala: DESAVÂRSIREA. COOPERAREA, CONLUCRAREA sau ASISTENTA este actiunea în puterea careia Dumnezeu acorda întregii creaturi ajutorul Sau, pentru ca aceasta sa-si poata atinge scopul ei dat de El. Astfel, Dumnezeu împartaseste întregii creaturi, ca s fiecarei creaturi în parte, potrivit naturii ei si în conformitate cu legile dupa care se conduce, ajutorul necesar pentru atingerea scopului sau. Cu creatura neînsufletita conlucreaza în sensul ca vegheaza ca aceasta sa-si desfasoarea activitatea potrivit legilor specifice ei, precum spune psalmistul: ,,El a facut luna spre masurarea vremilor; soarele si-a cunoscut apusul sau, pus-ai întuneric si s-a facut noapte când toate fiarele padurii vor iesi” (PSALM 103,19-20). Conlucrarea lui Dumnezeu cu omul, fiinta constienta si libera, se realizeaza însa în mod diferit, aceasta lucrare fiind în functie de calitatile, aptitudinile, vocatia, scopul propus si mijloacele alese de persoana umana în cauza. GUVERNAREA, CONDUCEREA sau CÂRMUIREA lumii este activitatea prin care Dumnezeu conduce creatura în general si fiecare creatura în parte – în special spre înfaptuirea scopului ei. Si aceasta lucrare dumnezeiasca se realizeaza într-un fel cu creatura neînsufletita si într-un altfel cu omul. Creaturile neînsufletite sunt conduse de Dumnezeu prin legile pe care El le-a sadit în natura fiecareia dintre ele, precum zice psalmistul: ,,Hotar ai pus pe care nu-l vor trece si nici se vor întoarce sa acopere pamântul” (PSALM 103,9). Omul si comunitatile omenesti sunt conduse de Dumnezeu spre trepte de existenta din ce în ce mai ridicate, printr-o activitate de împreuna-lucrare. Cele trei actiuni sau momente ale activitatii providentiale sunt mai mult aspecte ale ei, deoarece adeseori se împletesc si întrepatrund, formând o singura actiune divina, în care Dumnezeu toate spre folosul zidirii le orânduieste.