Folosiţi-vă cunoştinţele şi dovediţi-vă intuiţiaI mag. X.3. Coş cu mere"Când postiţi, nu fiţi trişti ca ipocriţii, căci ei îşi strâmbă feţele, ca să arate oamenilor că postesc. Adevăr vă spun: şi-au primit răsplata. Dar tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, care este în ascuns. Şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti" (Mt 6,16-18).Este nevoie să posteşti? La ce foloseşte postul? Ai motive să posteşti?1. Postul în viaţa creştinuluiPocăinţa interioară a creştinului poate avea forme variate. Sfânta Scriptură subliniază, în acest sens, trei forme: postul, rugăciunea şi pomana, care exprimă convertirea în raport cu sine, în raport cu Dumnezeu şi în raport cu ceilalţi. Isus s-a supus acestei legi spirituale, postind 40 de zile: "Dacă nu vă convertiţi, cu toţi veţi pieri la fel" (Lc 13,3).Poruncile Bisericii referitoare la post:Să ţii posturile rânduite de Sfânta Biserică şi să nu mănânci carne în zilele oprite.Să nu faci nuntă în zilele oprite.Post înseamnă abţinerea de la mâncare şi băuturi alcoolice din motive religioase, în semn de pocăinţă sau ca pregătire pentru un moment special, însoţită de rugăciune. Postul propriu-zis permite numai o masă pe zi până la saturare, îngăduind să se ia puţină hrană dimineaţa şi seara. Sunt obligaţi la legea postului toţi cei care au împlinit 21 de ani până la cei de 60 de ani.Abstinenţă însemnă abţinere, cumpătare. Este virtutea morală ce constă în renunţarea la anumite bunuri sau alimente, în vederea unui bun superior. Abstinenţa de vineri s-a născut din respectul şi răspunsul celui credincios care, în fiecare vineri, comemorează jertfa lui Isus Cristos de pe cruce. Abstinenţa interzice să se mănânce carne, dar nu ouă, brânzeturi, lactate, fiind permise animalele de apă. Zile de abstinentă obligatorie sunt toate vinerile din Postul Paştelui şi ale Adventului. Sunt obligaţi la legea abstinenţei toţi creştinii ce au împlinit 14 ani. În vinerile din afara celor două perioade de post, legea abstinenţei se poate împlini fie prin abţinerea de la carne, fie prin practicarea carităţii sau a evlaviei."Prin postul trupesc, ne înfrânezi, Doamne, pornirile rele, ne înalţi, ne dăruieşti tărie şi răsplată" (Prefaţa a IV-a pentru Postul Mare). Zilele şi timpurile de penitenţă, în Biserica universală, sunt toate vinerile din an şi timpul Postului Mare (Can. 1250).2. De la legile postului la un spirit al iubiriiBiserica recomandă cu insistenţă tuturor credincioşilor să-şi însuşească sincer spiritul creştin al postului. Chemarea de a posti este pentru tot timpul, dar pentru a deveni mai sensibili şi pentru a conştientiza această chemare, Biserica a intervenit spre a educa voinţa şi viaţa noastră, folosind ritmurile anului liturgic: timpul Adventului şi timpul Postului Mare.Biserica ne îndeamnă să facem sacrificii în zile de post pentru binele nostru:ca să dăm răspuns iubirii lui Isus, care s-a jertfit pentru noi;ca să devenim cât mai buni şi asemănători cu el;ca să venim în ajutorul celor nevoiaşi;ca să avem parte de haruri din partea lui Dumnezeu (înălţarea şi întărirea spiritului, creşterea în virtuţi, antrenarea în lupta cu păcatul, ispitele şi răul).În acest sens sunt interzise petrecerile zgomotoase în Advent şi Postul Mare.Porunca "Să ajuţi Biserica după legi şi obiceiuri" este o poruncă a Bisericii ce reglementează raportul credincioşilor cu Biserica. Credincioşii au obligaţia să se îngrijească, fiecare după posibilităţile sale, de necesităţile materiale ale Bisericii (cf. Mal 3,10)."Abstinenţa de la consumul de carne sau de la alt aliment, în conformitate cu dispoziţiilor conferinţei episcopilor, să fie respectată în toate vinerile din an, dacă ele nu coincid cu o zi cuprinsă în rândul solemnităţilor, în schimb, abstinenţa şi postul să fie respectate în Miercurea Cenuşii şi Vinerea Pătimirii şi Morţii Domnului nostru Isus Cristos" (Can. 1251)."Din poruncă dumnezeiască, toţi credincioşii sunt obligaţi să facă pocăinţă, fiecare în modul său; dar pentru ca toţi să fie uniţi de o respectare comună a penitenţei, sunt stabilite anumite zile de pocăinţă în care credincioşii se ocupă în mod special cu rugăciune, fac opere de pietate şi de caritate, sacrificându-se pe ei înşişi prin împlinirea cât mai fidelă a propriilor datorii şi, mai ales, respectând postul şi abstinenţa conform canoanelor" (Can. 1249)."Pentru dezvoltarea propriei misiuni, Biserica are nevoie chiar de mijloace umane de natură materială; Biserica are dreptul nativ ca, independent de puterea civilă, să dobândească, să posede, să administreze şi să se folosească de bunurile temporale pentru a-şi împlini scopurile ce îi sunt proprii. Scopurile principale sunt: să desfăşoare cultul divin, să ofere o onestă susţinere clerului şi celorlalţi slujitori, să exercite opere de apostolat şi de caritate, mai ales în slujirea săracilor" (Can. 1254).