gastronomie

descoperă gustul adevărat al Transilvaniei

Premisa perfectă pentru a începe să descoperi zona:

  • Întâlnește-te cu localnicii și gustă mâncarea tradițională,
  • Descoperă cultura și tradiția,
  • Bucură-te de o memorabilă experiență.

Numele comunei Saschiz (Sass-keys)  a fost pentru prima oară atestat în anul 1309. Comuna este localizată în sud-est-ul Județului Mureș, în sud-est-ul Transilvaniei, pe E60, la 20 km de sudul Sighișoarei spre Brașov – chiar în centrul României.

Comuna Saschiz este compusă și din alte două sate , Mihai Viteazu și Cloașterf. Comuna este înconjurată de livezi, câmpuri de hamei, flori sălbatice de pajiște, terenuri agricole și păduri forestiere. Venind din Sighișoara, pe drumul principal, la intrare în Saschiz vei fi întâmpinat de „Pădurea Spânzuraților”pe partea stângă și pe partea dreaptă Cetatea. Mergând mai departe, pe partea stângă se află „Dealul Giganților”. Între aceste două dealuri, este amplasată comuna Saschiz, ieșind în evidență Turnul cu Clopot, învecinat cu Biserica Fortificată. Cele patru turnulețe ale Turnului cu Clopot simbolizează puterea și pedeapsa cu moartea, indicând  importanța acestei biserici în trecut. 

Agricultura și Gastronomie 

Dacă ne referim la stilul de viață din provincie, a avea o curte cu grădină este esențial. Fiecare gospodărie obișnuiește să cultive o serie de pomi fructiferi, legume, dar și să crească animale, toate acestea pentru consum propriu. Unele produse sunt servite atunci când sunt proaspete, iar celelate sunt conservate și păstrate în pivniță pentru a fi consumate în timpul iernii.

Legumele sunt cultivate în grădinile din împrejurul caselor localnicilor. Majoritatea sunt păstrate în pivniță sau conservate prin murare. În timpul verii, poți servi salate proaspete și pline de savoare.

Fructele fără sâmburi sunt cultivate în grădini, în timp ce, fructele cu sâmburi se găsesc în copaci sau în spatele hambarelor. Multe fructe sunt culese din pădure. Majoritatea sunt gătite ca gem, sirop sau folosite la copt.

Vița de vie se regăsește în fiecare grădină. Soiurile de struguri care se găsesc aici sunt suficient de rezistente pentru a supraviețui iernilor geroase. Vinul este păstrat la răcoare în pivniță și este servit la masă, în carafe, direct din butoi.

Plantele sunt cultivate în grădinile din curțile localnicilor sau sunt culese din pădure. Sunt folosite la gătit, pentru a face ceaiuri, dar și pentru tratarea multor afecțiuni.

Porcii sunt crescuți în țarcuri, dar de obicei își petrec zilele de vară în luncă cu oile.

Păsările de curte precum, găinile și bibilicile sunt libere să umble prin curțile localnicilor, acestea oferind ouă cu un gălbenuș de culoare galben închis, ideale pentru micul dejun sau pentru a coace.

Carnea face parte din meniul de bază al localnicilor. Canea de porc este de obicei preparată și servită în timpul iernii, mielul în timpul Sărbătorilor Pascale, păsările de curte în timpul verii, iar carnea de oaie în toamnă. Însă, în Transilvania,  carnea de porc se află pe primul loc.

Vacile pasc în fiecare zi pe pășunile comunale. În general, vacile sunt mulse manual în fiecare dimineată și seară.

„Gustul preparatelor din carne de porc s-a schimbat foarte puțin fiind influențat mai mult de stilul de viață și de dietă, decât de rasă.”

Pâinea

Pâinea se mănâncă la fiecare masă – în zilele de azi, pâinea este cumpărată de la brutăria locală, dar uneori aluatul frământat de gospodine este copt în cuptorul din curte. Asistarea la coacere pâinii este o experiență memorabilă și poate chiar unică în acestă parte a Transilvaniei.

Aluatul rămas de la coacerea anterioară este amestecat cu făină (de obicei 20 kg), apă pentru a începe procesul de fermentare și este lăsat peste noapte. În dimineața următoare aluatul este frământat înainte să fie lăsat să crească și este lăsat aproximativ patru ore într-o tavă de plop.

În acest timp, cuptorul este pregătit prin arderea nuielelor și a așchilor până când se ajunge la temperatura dorită, iar cărbunii sunt dați de o parte și de alta a cuptorului. Aluatul este mânuit cu grijă și așezat în cuptor cu ajutorul unei lopeți de lemn. Unele gospodine folosesc tăvi  pentru a folosi tot spațiul cuptorului și pun frunze de varză pe tava de copt pentru a prelungi perioada de valabilitate a pâinii.

După două ore, pâinea este scoasă din cuptor. Până în acest moment, crusta pâinii are o culoare închisă și până nu se răceșce, pâinea este bâtută cu un băț de lemn și răzuită până se ajunge la o culoare aurie. Interesul turiștilor în ceea ce privește acestă activitate  conduce la creșterea cererii și la păstrarea acestei tradiții.

După scoaterea pâinii din cuptor, de obicei gospodinele pregătesc cozonacul cu nucă sau chiar și cărnuri ușor gătite în tavă.

Târnava Mare nu este zona cea mai reprezentativă pentru cultivarea și măcinatul grâului, unele brutării afirmând faptul că cea mai bună făină este aceea măcinată la moara de grâu locală. În timpul iernii, cartofii fierți sunt încorporați în aluat pentru a îmbunătăți calitatea pâinii făcută acasă.

 ”Asistarea la coacere pâinii este o experiență memorabilă și poate chiar unică în acestă parte a Transilvaniei.”

Pin It on Pinterest

Share This